În limbajul curent al fermierilor și al specialiștilor din agricultură este utilizat frecvent termenul de „omologare” a produselor de protecție a plantelor. Mai corect, legislația Uniunii Europene și legislația națională folosesc termenul de „autorizare”.
În practică, atunci când vorbim despre produsele de protecție a plantelor, cei doi termeni se referă la același proces: evaluarea științifică și autorizarea unui produs înainte ca acesta să poată fi comercializat și utilizat în România.
Atunci când un fermier utilizează un produs pentru combaterea bolilor, dăunătorilor sau buruienilor, în spatele acelui produs se află un proces complex de evaluare științifică. Scopul acestui proces este de a verifica dacă produsul este eficient și dacă poate fi utilizat în condiții de siguranță pentru oameni, animale și mediul înconjurător.
În România, niciun produs de protecție a plantelor nu poate fi comercializat sau utilizat fără să fi parcurs această procedură de autorizare, desfășurată în conformitate cu legislația Uniunii Europene și cu legislația națională.
Ce înseamnă, de fapt, omologarea (autorizarea)?
Omologarea, denumită în legislație autorizare, reprezintă procesul prin care un produs este evaluat înainte de a ajunge pe piață. Specialiștii verifică dacă acesta combate eficient organismele dăunătoare pentru care este destinat și dacă poate fi utilizat fără a genera riscuri inacceptabile pentru sănătatea oamenilor, a animalelor și pentru mediul înconjurător.
Nu este vorba despre o simplă formalitate administrativă, ci despre o evaluare științifică riguroasă, bazată pe un volum foarte mare de studii și documentație tehnică furnizate de solicitant.
Ce se analizează înainte de emiterea autorizației?
Procesul de evaluare urmărește numeroase aspecte esențiale, printre care:
- identitatea și compoziția produsului;
- proprietățile fizico-chimice;
- eficacitatea biologică împotriva bolilor, dăunătorilor sau buruienilor;
- riscurile pentru sănătatea oamenilor și a animalelor;
- siguranța operatorilor, a lucrătorilor și a persoanelor aflate în apropierea zonelor tratate;
- comportamentul substanțelor active în sol, apă și aer;
- impactul asupra mediului;
- efectele asupra albinelor, insectelor polenizatoare, păsărilor, organismelor acvatice și altor specii utile;
- reziduurile care pot rămâne în produsele agricole și respectarea limitelor maxime admise.
Numai după analizarea tuturor acestor elemente poate fi emisă autorizația de introducere pe piață a unui produs de protecție a plantelor.
Autorizarea stabilește și modul în care produsul poate fi utilizat
Un produs autorizat nu poate fi utilizat în orice condiții și pentru orice cultură.
Autorizația stabilește în mod obligatoriu:
- culturile pentru care produsul poate fi utilizat;
- organismele dăunătoare împotriva cărora este autorizat;
- dozele și concentrațiile aprobate;
- numărul maxim de tratamente;
- intervalul dintre tratamente;
- timpul de pauză până la recoltare;
- măsurile de protecție pentru utilizatori și pentru mediu;
- echipamentele individuale de protecție necesare în timpul aplicării.
Respectarea acestor condiții este esențială pentru obținerea unei protecții eficiente a culturilor, pentru siguranța utilizatorilor și pentru protejarea mediului.
Rolul Autorității Naționale Fitosanitare
În cadrul Autorității Naționale Fitosanitare, Serviciul Omologare Produse de Protecție a Plantelor coordonează procedura de autorizare la nivel național și colaborează cu instituțiile competente implicate în evaluarea diferitelor domenii de risc.
Activitatea se desfășoară în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, care stabilește regulile privind introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor în Uniunea Europeană.
De ce este atât de importantă această procedură?
Procesul de omologare (autorizare) urmărește menținerea unui echilibru între două obiective esențiale:
- fermierii să aibă la dispoziție soluții eficiente pentru protejarea culturilor;
- utilizarea acestor produse să nu genereze riscuri inacceptabile pentru sănătatea oamenilor, animale, biodiversitate și mediul înconjurător.
Astfel, autorizarea nu reprezintă doar o etapă administrativă, ci o garanție că fiecare produs pus la dispoziția fermierilor a fost evaluat din punct de vedere al eficacității și al siguranței.
În spatele fiecărui produs de protecție a plantelor autorizat în România se află un proces complex de evaluare științifică. Prin această procedură se urmărește ca fermierii să beneficieze de soluții eficiente pentru protejarea culturilor, în timp ce sănătatea consumatorilor, a operatorilor, a animalelor și a mediului este protejată prin respectarea unor standar